I remember when,i remember i remember when i lost my mind...

Mi`am amintit.
Stateam intinsa la un nivel destul de ridicat in compartiment,intr`un tren uitat de lume. "Directia Arad - Constanta,plecarea la ora 19.00",sosire 10.00 dimineata,desi n`as zice ca asta mai conteaza.
Liniste si o lumina care imi batea fix in ochi. Ma uitasem cu ceva timp in urma la ceas,arata vreo 3. Noaptea. Dupa cateva zile in care am uitat de noi ca oameni care mai dorm din cand in cand (what for,cand esti departe de casa si te poti distra la fiecare pas?),ne puteam numi cu totul franti. Poate totusi celorlalti nu le placea sa mearga cu trenul la fel de mult ca mie,ca un plus in explicatia de-ce-doarme-toata-lumea.
N`aveam altceva mai bun de facut.Trebuia sa privesc fiecare colt la care puteam ajunge si sa ma gandesc aiurea,la orice imi trecea prin minte. Orice prostie,orice tampenie care...poate conta macar un pic. Atunci cel putin conta.
La ora aia tarzie,filozofiile mele despre viata luau proportii. Mi`am scos telefonul si am incercat sa scriu ceva,era singurul "caiet de schite" la indemana. Am scris,am scris,am scris...eram absenta. Scriam un gand de moment,pe care nu`l constientizam indeajuns,cel putin asa am observat apoi. Am dat sa salvez... "Memory full",mesaj pierdut.
"Si totusi ce`am scris mai devreme?" Am incercat sa`mi amintesc,dar n`aveam nici cea mai vaga idee. Stiam la ce ma gandisem,insa cuvintele nu se mai legau intre ele ca inainte,nu reuseam sa`i dau un sens cum o facusem prima data.
E o alta dovada,un alt motiv pentru care sunt capabila sa spun ca fiecare moment trebuie trait si simtit asa cum e,pentru ca amintirile nu raman intotdeauna intacte. Poate chiar le pastrezi pentru tine si nici nu`ti dai seama cate intrebari si nedumeriri ajungi sa ai,de`a lungul timpului. Si cate pierzi. Daca te gandesti mai bine,ti`ai fi dorit sa`ti amintesti cu mai multe detalii. Oricine ai fi. Even your emotions have an echo in so much space.
"Nu mai stiu exact" e o propozitie care ne bantuie anytime/anywhere,right?
Si sa nu mai regret ce am facut candva,in niciun moment. Poate chiar toate au un curs...si poate chiar se ajunge la acelasi punct in mai multe feluri. Si poate as fi facut mai multe greseli decat pana acum daca as fi ales alte cai. Alte intrebari,alte amintiri...
Adica,doar priveste la cate ganduri se poate ajunge de la un simplu "am vrut sa scriu ceva."

Dar vreau sa`mi amintesc ce am gandit atunci...Doar asa...
Usa de la compartiment se deschidea si se inchidea brusc. Exact asa ma simteam si eu,cu toate intamplarile mele. "Nu`mi vine sa cred ca deja ne intoarcem acasa. Ca...a trecut totul atat de repede."
Pana la urma,ma simt ca si cand tot ce`am facut acum o saptamana s`a intamplat de fapt cu o zi in urma. Intotdeauna.
Si apoi...se pierde...incet. Paradoxal,as spune. Se aduna prea multe intr-o simpla zi,intr`un mic moment din intreaga viata,si se risipesc una cate una,la fel de repede. Asa privesc in urma cu un sentiment de indoiala,un "asa...sau...altfel?" soptit usor. Ca sa ajunga sa se indeparteze mult,mult si sa nu mai gasesc nimic la locul lui in timp si in trecut. Asa cum desfac piesele unui puzzle de-abia format,cum sparg un pahar care a stat la locul lui ani de zile,intr-o singura clipa,cum straluceste brusc soarele si toata lumea uita ploaia de ieri,cum...dupa o zi calma de duminica te enervezi pe "iarasi luni..." si iti privesti timpul liber departe. Asa cum termini o tigara si aprinzi mecanic alta,uitand de cele din urma. Asa cum stergi o fotografie si iti uiti zambetul din urma ei.
"E o lege a firii..." pe care nu vreau s`o inteleg. Si nu pot sa decid daca imi convine asa.

Mi`am amintit. Dar nu...la fel ca atunci.

Ce spuneam?

Din nou...

A trecut mult timp. Si tot ce pot sa spun acum e...imi place ploaia.
Nu "vai,e 2010", "damn,ce se schimba totul", "wow,cum a trecut".
Pentru ca "tipic"...nu mai merge.
Da,chiar imi place ploaia. Desi e trista,mai trista ca niciodata.
Si intr-o zi cu ploaie nu poti sa fii decat posomorat,right?

Lipsita de inspiratie si de sentimente,nu pot decat sa contemplu ce vad. De cand am deschis ochii,de cand ma asteptam sa fie cu totul altfel.

Dar pot sa zambesc cand simt picaturile atingandu-mi pielea,chiar daca fiorii mi se risipesc in tot corpul. Si e frig...si ce daca?
Pana la urma,daca ii simt fiorii revin la viata. La sentimente. La tot.

Tot raul spre bine,remember?

Deja mi-e dor. Din nou. Dar.. nu stiu de ce mi-e dor.

Mi-e dor de vara,mi-e dor sa fac tonele de *prostii* pe care le-am facut vara asta si de care aproape am jurat ca ma las pe tot timpul anului... mi-e dor de companiile verii.Cu bune si cu rele...in ansamblu genial.



Dar am uitat deja cum simteam vara pe piele in Constanta de cand sunt *in vacanta*,de pe 31,chiar in ultima zi de vara,de altfel. Aici ploua... aici e innorat,la capatul padurii. Daca te plimbi dai de frunze vestede. In cele doua - trei zile in care a fost frumos,adierea vantului imi amintea tot de... toamna?



Wake me up when september ends. O fraza de care am devenit obsedata,dar nu-mi pasa.



Si pe 16,cand ma voi intoarce acasa,va fi tot toamna,si la mine. Acum ceva timp mi-era dor de toamna. Momentan nu stiu...as vrea sa fie asa,as vrea sa fie invers... Oricum intotdeauna imi va fi dor.



Nu mai vreau nimic.

Thoughts.

Nu stiu. Nu vreau sa stiu.
Privesc si simt in gol,pentru ca atunci cand ma voi trezi nu va mai fi cum e acum.
Dar nu-mi pasa. Ma simt bine. Nu stiu de ce si nu vreau sa caut motive. Poate doar pentru ca totul e asa cum e.

Atat.

Like Mister Death

First. Nu vreau sa vad,nu vreau sa aud.
Second. Nu ma mai abtin. Nu mai vreau sa ma abtin.
Third. Tu,care citesti,nu incerca sa intelegi ceva. No way. Nici eu nu stiu ce vreau (sa insinuez,sau vreun motiv).

Again,foolish.
Si ce?

Boy I really need to tell you this,
Just can’t live without your love and tenderness (no way).
BoyI really need to tell you this,
You alone ya give me full of joy and happiness (o yes).
And I’m missing the way you make me feel nice.
Missing the way I hold you at night.
Missing you crazy when you’re not around.
Boy I really need you.
We’ve been together for a long time,
Been through rain and sunshine.
Still we keep tracking on.
A nuff you know we don’t claim,
Get you out the ruff times.
When we’re weak, Jah makes us stronger.
And it’s hard for a lady when her man is away,
But I’ll be returning to you boy one day.
We’ll be together, I love you forever.
Yes man I’m here to stay!
Me sing when the time comes,
*(And me haffi left up??)*
Me hope you understand
Me have a little work that have to done.
Baby don’t you share that tear,
There is nothing you should fear.
Though you’re far away,
In my heart you’re always be near. (And)
I got a little love for you
When I get back, so get ready now baby.
Baby, we can do something new,
Just between me and you.
I said, no no no no boy don’t worry.
You know that I will be there for you.
Boy I need you and you only.
Just call me when you’re lonely.

Boy I really need to tell you this,
Just can’t live without your love and tenderness (no way).
BoyI really need to tell you this,
You alone a give me full joy and happiness (o yes).
And I’m missing the way you make me feel nice.
Missing the way I hold you at night.
Missing you crazy when you’re not around.
Boy I really need you.


Am zis ca incetez. Pentru ca in caz contrar,"chiar o sa disper".
E na? Well,da,asa e. Haha.

Dar e altceva. Si altcineva. Si alta tampenie. Si aceeasi sick mind,bineinteles.
I gotta check into rehab.


But I say no,no,no.
:|

I wannna...

I drove for miles and miles
And wound up at your door
I've had you so many times but somehow
I want more

I don't mind spending everyday
Out on your corner in the pouring rain
Look for the girl with the broken smile
Ask her if she wants to stay awhile
And she will be loved...

Imi rasuna in minte. Deocamdata si doar momentan...
E cald. E vara. Ar trebui sa fie altfel. Ar trebui.
"O luam de la capat." Asa credeam si eu,si inca ma gandesc la asta. Pentru ca vara trecuta a fost putin iesita din comun si absolut geniala,probabil. Dar asta a fost atunci.
Acum stiu ca astept. Vacanta,tot...Dar,de fapt,ce astept? Habar n-am... Nu am nimic *interesant* in minte,nu se intampla ceva etichetat *foarte tare*... Astept ceva. Sa fie altfel decat pana acum,poate. Mai mult nu mai stiu.

Sunt plictisita de tot si toti,de ce ma inconjoara si ce nu.. Rad,par happy,ma simt bine,dar monotonia se simte in continuare si imi ies din stari foarte usor,trec,oscilez... Ffs,chiar trebuia sa fie asa ?! Sunt indiferenta...fata de multe care poate candva ma interesau,fata de lucruri care cel putin credeam ca ma intereseaza.

"Mda." imi caracterizeaza perfect starea in ansamblu. De data asta,aparent pana si pentru mine ma simt foarte bine - in vara,in compania multor persoane...in tot. - si asa si e. Dar pana intr-un punct,care la un pas gresit pe care il fac aproape mereu trece deasupra oricarui alt fapt.
Nu pot sa mai spun ca m-am saturat,ca vreau altceva...Ce vreau,pana la urma? Cu un *nu stiu* disper.

Nu asa sunt eu!

Si daca...nu asa sunt eu...inseamna ca vreau sa revin eu..
Cum?
...doar daca se va schimba ceva...sau doar daca lucrurile vor lua o intorsatura putin altfel.
So pot doar sa sper ca va fi din nou bine. Ca voi simti pe bune ca *o luam de la capat*,chiar si in alt mod. Pentru ca pana la urma vara e vara,si trebuie sa se simta.
[pauza] and the last time..

it's the way that he makes you feel.
it's the way that he kisses you.
it's the way that he makes you fall in love.

Okaaaay...Gata cu astea. :) Daca voi continua,probabil chiar o sa disper.
Nu mai vreau... nu-mi mai trebuie,nu mai simt...Si nu-mi pasa daca acum risc sa ma mint singura si inca n-am terminat... Cel putin un singur lucru e clar.
Si eu chiar nu mai vreau. Cum am zis,va trebui sa fie altfel. E bine si fara. :)

I wanna feel good! [and i will,intr-un mod sau altul. :) ]

Dammit!

Oh my fuckin'Gosh.
Atat.
=D

Acum serios. Nu mai stiu pe ce lume sunt.
Pur si simplu nu mai stiu!
E...ciudat. Deja ma satur de cate ori spun chestia asta. Da'tot e mai mult decat ciudat.

Ma obisnuiesc fara sa-mi dau seama cu viata schimbata si...inca se schimba si oricum nu va inceta niciodata. Si mi se pare in continuare ca pierd timpul,ca...trece doar,si degeaba de fiecare data.

Pana la urma cred ca ciudata sunt doar eu. Si nu sunt prima care spune asta,atunci cand se simte in situatie. De fapt,cred ca toti au cel putin un moment de genul in viata.

Adica...se schimba atatea in jur. Multe.
Nici nu mai stiu cine sunt.
Ba da...stiu...cine sunt nu voi uita niciodata,asa e. Foarte bine,atunci uit sa fiu eu. Si nu-mi place asta...

Doar ca...dammit,again! Nu stiu...atunci cand sunt eu,de fiecare data se gaseste ceva care sa-mi dea in cap cu un repros...cu ceva ce nici macar nu-mi dau seama ca am facut. Si culmea e ca si eu reactionez la fel cu cei din jur.
Asa ca...deja nu mai am ce sa comentez cand vine vorba de tot ce tine de fals si de ipocrizie. Pe bune. Desi puteam sa jur ca pur si simplu nu suport chestia asta,parca ne urmareste din toate partile. Pe toti.

Si cum sa nu-ti vina sa turbezi cand incerci sa faci tot posibilul sa fie bine,te comporti exact ca tine in ansamblu si-n devenire si-n...tot!...si intr-un final auzi asaaa,din senin,ca "vai ce prefacuta esti. hai,taci,ca oricum nu-ti pasa." ?!
Si dupa ce ai simtit ca mai ai putin si intri in depresie si criza pentru ca te consumi prea mult.
?!

Normal...intr-un final ai prefera sa pleci undeva,sa uiti de tot si de toate,sa stii ca poti fi tu fara sa te condamne nimeni si in acelasi timp sa te prefaci pana la extreme pentru ca oricum nu faci rau nimanui si nu schimbi nimic...
Ai prefera. Ar fi mai bine.
Si eu as prefera.

Dar...asa nu merge.
Pentru ca toti suntem prinsi in aceeasi lume. Nu e buna,nu...chiar deloc.
Insa ce poti sa mai spui in afara de *asta e!*?

Ma oftic! Da...ma oftic...pentru ca am crezut ca fac atatea...am crezut ca poate e bine,ca poate merge asa...ca poate nu eu sunt vinovata...si asa e intotdeauna...
Dar n-a mers...cum poate imi dau seama ca nu merge niciodata...

Si nu va merge niciodata. Pentru ca traim in aceeasi lume idioata care devine perfecta din cand in cand. Si in care ajungem sa avem nevoie sa ne prefacem,sa fim orice altceva in afara de *noi*.

Asta e!
:|