Like i was

Mi-a luat ceva timp sa-mi amintesc adresa de mail cu care m-am inregistrat aici. Si parola.
Nu conteaza ca de cand ma stiu, sau mai bine zis de cand imi cunosc mintea aiurita, am aceeasi parola peste tot, absolut peste tot. Dar acea "aceeasi parola" se mai schimba in cazuri extreme...
Si blogul meu dintr-o toamna tarzie de acum vreo 3 ani, toamna in care mi-am zis "Vreau sa scriu. Ce vreau sa scriu? Imi fac blog. Vreau sa-mi fac blog." a cam ramas in urma.
Uite, pana si acum... M-am chinuit sa-mi aduc aminte totul fara niciun scop, si stiind ca n-am inspiratie, ca nu-s in stare, ca NU STIU, la naiba! (paranteza.), am inceput totusi sa tastez. Aiureli.
Nu vreau sa termin cu aiurelile. Nu vreau sa termin cu mine. Am luat o pauza de la tot ce inseamna EU. Si nu stiu cum...
Am revenit la ceva dorinte, si viata mea se invarte in jurul a ceva care ma linisteste si ma face sa ma simt bine. As putea chiar sa spun ca sunt impacata momentan, desi e atat de impropriu si atipic pentru mine. Da, recunosc ca sunt vesnic nemultumita si sucita si nehotarata S.A.M.D, dar...acum e bine.
Pe MINE in schimb nu stiu daca m-am REgasit, si daca ma voi putea regasi vreodata. Eram in cautare intr-un timp... desi o cautare pasiva, pentru ca adevarul e ca nu m-am strofocat sa redevin ce eram. Sa nu ma condamn, acum... nu mai stiu exact de unde am plecat.
Ideea e ca m-am schimbat. Si poate...tocmai de aceea nu-s in stare sa ma REgasesc. N-am de unde sa ma iau, efectiv. Eram... acum sunt, in continuare, dar altfel.
Si acum mi-e dor, si acum iubesc, si acum disper, si acum rad... dar altfel. Pe o parte implinit, pe o parte in aer, pe o parte in speranta... pe cate parti?

Eric Clapton - Layla(unplugged)

Asculta mai multe audio diverse



Nu stiu de ce pun melodia asta acum, aici. N-am nici cea mai vaga idee daca are vreo legatura cu ceva. Vreau sa ma cheme Layla. Mai am putin si bat din picior si ma matai pentru ca n-am o melodie dedicata asa zis *trup si suflet*.
O sa.. ma gandesc ca ma cheama Layla. Am ajuns la concluzia ca de melancolie din cand in cand inca nu scap. Dar...o privesc si o accept cu zambetul pe buze.

Acum zambesc pentru ca reusesc sa postez inca o aiureala, pe viitor necitita de nimeni, pentru ca niciodata nu mi-am batut capul sa caut cititori sau sa-mi promovez blogul pe undeva. Adica...pentru ce? Oricum scriu doar si doar pentru mine. Ca sa ma simt eu...impacata?! in primul rand.

Astept sa-mi sune telefonul. Mi-e dor...dar, cum ziceam, cu zambetul pe buze.