Aiurea

E prea liniste.
Sunt obligata sa fiu prea calma, prea tacuta, prea inchisa, prea "eu si gandurile mele".
Si nici macar nu sunt singura.

E ceva care ma frustreaza absurd in starea asta. Cred ca, pe langa stereotipii, chiar nu mai stiu ce vreau.
Devine exasperant in tacere.

P.S. "E randul tau. E randul tau sa joci. Arata-ne ce zace in tine."

I'm gonna have a deja-vu?

Usa cafenelei se tranteste in urma ei. Pe pielea rece inca i se simte umezeala diminetii.
Ochii ei obositi nu mai suporta fumul des. Se aseaza in separeul nefumatorilor si decide ca azi nu-si aprinde nicio tigara.
Pe fereastra aburita picura zilele.
Isi deschide telefonul. Mesaje de la sotul plecat de 3 zile din oras. De la baiatul care de-abia acum a ajuns acasa.
Respira, respira, respira.
"Cat de tare poti sa faci cafeaua?"
---------------------
"Da."
"Doamna doctor, avem o urgenta."
---------------------
E zi libera. De-abia a iesit din tura de noapte.
N-are importanta.
Isi bea cafeaua pe jumatate, se ridica schitand un zambet. Lasa banii pe masa.
"Sunt pe drum."
Asta a ales.

If I couuuuuld, for fuck's sake

Somn? Azi nu stiu ce`nseamna.
Am impresia ca am din ce in ce mai putin timp pentru mine si nu stiu cum sa alerg ca sa-l prind din urma.



Pasiv.