Asa e!
Reinvie dintr-un parfum strain,ce e din ce in ce mai aproape. Si cunoscut. Si totusi doar un strain!
Si ma simt din nou inconstienta,din nou orice mai mult decat eu...
Pentru ca timpul a trecut si s-au plimbat incet multe,pe o sarma ce nu e a mea,de mult...de mult am pierdut'o,de mult am uitat sa incerc sa o regasesc. Si asta doar pentru ca am cautat ceva nou.
Si am gasit,dar m-am pierdut usor...m-am pierdut dintr-un parfum al diminetii,al primaverii incete,al...soarelui ce se ridica usor pe cer in fiecare zi. Si uita sa plece...si parfumul,si soarele,si primavara,pana si intr-o noapte senina,o noapte...moarta.
Care va invia in curand. Pentru ca moartea dintr-o viata nu e noapte,iar noaptea unei primaveri nu e moarte. De ce? Nu stiu.
E doar o alta intrebare stupida adunata cu celelalte obisnuite,pe care le primesc,le pun,le tin minte si mi le las acolo,in gand,pentru cand va fi nevoie,pentru cand.. voi fi din nou secata,de orice,de sentimente si iluzii,de idei si dorinte,cand imi voi pierde sarma ce devine incert plastic in echilibru. Dar pana atunci mai e mult...si eu inca imi doresc sa raman prinsa intr-un prezent continuu. Sa...nu se termine!
Si totusi o alta viata nu ramane stupida. O alta.
E altceva. E ca atunci,dar e altceva.
Revin din nou la ce simt,la ce gandesc,la cum imi doresc...
Si e bine,mai bine decat credeam!
Apoi simt din nou un parfum...si
incerc sa-mi amintesc cum sa respir. E greu. Doar atat.
Si daca'mi asculti in continuare speranta,voi visa din nou cu ochii deschisi,asa
cum numai eu pot.
Si primavara va ramane. Pe langa notiunea timpului pierduta de mult,pe langa un albastru clar,pe langa un trecut ce se desprinde incet din amintirea arsa.
[
pana si flacara s-a facut scrum. memorie. ]
Va ramane,pe langa o iluzie ce devine dorinta si implinire.
Sunt inconstienta,poate. Pentru ca simt,pentru ca sunt fericita,pentru ca sunt eu.
Pe langa paradox,totusi...
cunosc...
