Hey!

Sunt doar eu,aici?
Doar eu am scris tot,aici?

Dammit! Cat pot dramatiza. :))
Cat pot..dramatiza sincer,cat pot simti.:|

Nu credeam niciodata in extremele definitorii. Asta e. Trebuia sa-mi demonstrez odata si odata ca sunt o extremista incurabila.
Si ce daca fac gafe? Imi iese mie ceva din urma.

Ma bucur ca oscilez. Ma bucur ca acum am motive pentru o viata poate chiar neobisnuit de fericita. Ma bucur ca am simtit si ceva la o extrema mai slaba,anterior.
Imi raman niste amintiri din cuvinte trecute absent pe niste pagini din urma al unui blog. Inca e intitulat *Wake me up when it ends...* si asa va ramane.
Din riscuri rezulta viata. Si imi dau seama ca-mi traiesc riscurile in sentimente. Asa fac mereu. Gresit,bineinteles.
Dar se accepta,pentru ca..sunt eu. Era de inteles. :))

Da,chiar am puterea sa rad,si am avut-o mereu. Insa nu intotdeauna a fost profund sincera. Acum..chiar e. Da,am motive sa ma simt bine!

Ce daca m-am saturat de oameni prosti si o jumatate de lume absurda? Am altele in jur,care compenseaza mai bine decat as fi crezut. Ce daca m-am saturat de monotonie? O intamplare putin notata *altfel* schimba destule. Momente de impas? Imi fac viata mai clara.

Optimism. Ma defineste,and i mean it.

Cum ziceam,pentru ca sunt eu. Si nu voi schimba niciodata asta.