Cigarettes & Alcohol

(Din nou, fragmente. Vacanta.)

Cafeaua neagra si dulce de dimineata intr-un leagan care scartaie incet, sub un mar batran din care picura roua si frunze. Si urmele ploii dese de ieri, aprinsa, simtita si in cele mai ascunse colturi.
Cafeaua neagra de dimineata, cu ochi somnorosi si distrati, dupa o noapte slab dormita, o noapte de "fun" si "fun" si "fun". O noapte agitata s-ar spune, o noapte in care linistea nu mai e liniste, se rupe pe acorduri inalte si grabite.
Mecanic, imi controlez ritmic miscarile. Ploaie, soare, leagan, cafeaua dulce din care curge o picatura amara.

10 dimineata. 8 august. Din nou, au gust zilele.

P.S. "Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti
O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta,
Imi place ca tu stii s-o faci amara."

---------------------------------------------

(Seara. Nu mai au gust zilele.)

Am aflat pentru a "n" oara ca dorul e o parte din mine. Pur si simplu ma urmareste intotdeauna, oriunde, oricum.
Chiar si cand am impresia ca nu m-am atasat de intamplari sau de persoane si mai ales cand timpul cu X oameni e restrans si se termina curand, cand e absurd sa-mi fie dor, cand as putea spune usor ca nu am de ce sa-mi fie dor.
Sunt si eu absurda, pentru ca-mi e dor pe bune, cu toate astea.

Si cand totul e trecator ce fac? Raman singura cu dorul?